06 apr. 2018

De:Alex Oros

Depresie

Depresia. De la vrajitorie la imipramina

Depresiv sau posedat

Probabil ca depresia clinica este cea mai neinteleasa dintre toate bolile, insa tendinta noastra actuala de a-i stigmatiza pe cei care sufera de ea nu reprezinta decat o reflectare palida a ceea ce se intampla in trecut. Scrierile de inceput descriu persoanele care se aflau intr-o stare de recluziune extrema, dintre care multi sufereau de depresie clinica probabil, ca fiind… posedati. Acest model demoniac strabate intreaga literatura a Greciei Antice, desi Hipocrate, care probabil ca a reprezentat un consortiu medical al vremii, punea accentul pe o abordare mai umanista si mai descriptiva. El a fost primul care a descris „depresia”, o reflectare a faptului ca simptomele sau comportamentele pot fi produse de procese psihologice.

Putina istorie

Autorii romani si evrei erau in favoarea modelului posedarii in cazul bolilor mintale si acesta apare in Biblie nu doar o data. Pe intregul cuprins al Europei, posedarea si vrajitoria erau explicatiile preferate ale schimbarilor suferite de o persoana in cursul bolii depresive si a altor boli care afecteaza mintea, chiar pana la mijlocul secolului XVIII si in America de Nord chiar pana mai tarziu. Tratamentul era simplu si brutal si era prezentat in Malleus Malleficarum, publicat in 1486.

In Evul Mediu, depresia era privitia ca rezultand de pe urma unui exces al functiilor ficatului, care ar fi condus la acumularea de „bila neagra”.

Kraepelin

La sfarsitul secolului XIX, situatia incepe sa se imbunatateasca pentru persoanele care erau tratate in azile, insa, din descrierile existente, numai cele care erau considerate un pericol pentru societate primeau tratamente. Numai cateva dintre ele ar fi suferit de boli depresive severe, majoritatea suferind de schizofrenie sau handicapuri mintale severe. Un profesor german de psihiatrie, Emil Kraepelin, a fost cel care a prezentat pentru prima oara „modelul medical” al afectiunilor psihologice, chiar la inceputul secolului XX. El admitea ca simptomele psihologice cum ar fi cele ale schizofreniei, maniei si depresiei probabil ca aveau baze fizice, desi pana in acel moment nu erau cunoscute. Acesta a fost un pas urias in directia conceptului potrivit caruia cei care, din cauza simptomelor lor nu pot participa la yiata sociala,, erau mai curand bolnavi, decat rai sau degenerati.

Terapia electroconvulsiva

Cam in aceeasi perioada in care scria Kraepelin, Freud si apropiatii lui isi intareau teoria. In sfarsit, cineva scotea la iveala concepte care puteau fi transpuse in tratamente. Freud nu a respins modelul medical al tulburarilor psihologice, el credea ca, in cele din urma, un anumit suport fizicdin creier era raspunzator pentru toate tulburarile mintale. Insa el recunostea, de asemenea, ca procesele psihologice si fiziologice nu pot fi separate; mintea rezida in structura fizica a creierului. Terapia electroconvulsiva (TEC) a izvorit din observatiile, facute in anii ’30, ca persoanele care sufereau de epilepsie si depresie tindeau sa se bucure de o imbunatitire a starii lor psihice cand treceau prin perioade de atacuri deosebit de frecvente. Conc1uzia evidenta a fost aceea de a le induce atacuri persoanelor care altfel nu le-ar fi avut. Initial, s-a realizat acest lucru prin injectarea unor substante chimice si prin alte masuri, cum ar fi folosirea unor lumini stroboscopice. Cea mai eficienta metoda a fost considerata a fi trecerea unui curent electric intre doi electrozi plasati pe tample.

TEC a dat roade. A fost primul tratament care a insemnat cu adevarat ceva pentru pacientii grav bolnavi care, prin natura simptomelor lor, erau incapabili sa ia parte la orice forma de terapie verbala. Intr-adevar, unele suflete nefericite, care fusesera inchise in azile vreme de ani de zile, au capatat o noua speranta de viata normala.

Antidepresive

Un progres a fost reprezentat de punerea la punct a medicamentelor antidepresive. Primul, iproniazida, era folosit la inceputul anilor ’50 ca medicament antituberculos in marile spitale de ftiziologie ale vremii. Pacientii se dadeau in vant dupa el, deoarece le provoca stari euforice. Insa asistentele nu erau la fel de entuziaste in privinta pacientilor maniaci care se vanturau de colo-colo, tulburandu-le saloanele. Asa incat a incetat utilizarea sa ca antibiotic. Pe de altii parte, cand le era administrat pacientilor depresivi, avea un efect la fel de spectaculos, cel putin in unele cazuri. Astfel s-a nascut prima clasa de antidepresive – Inhibitorii Monoamin-Oxidazei (IMAO).

Imipramina

Apoi, s-a observat ca imipramina, un medicament utilizat pentru tratamentul bolii Parkinson, le ridica moralul pacientilor deprimati care sufereau de parkinson, intr-un mod permanent, care indica faptul ca nu era vorba doar despre un stimulent.

Medicii au observat ca reserpina, un medicament hipotensiv, producea o gama de simptome imposibil de distins fata de cele ale depresiei clinice. Acest medicament actioneaza prin scaderea nivelului unui neurotransmitator chimic, noradrenalina. Medicii au pus observatiile acestea cap la cap si au emis ipoteza ca o lipsa a noradrenalinei in anumite regiuni ale creierului ar putea constitui cauza bolii. Faptul ca imipramina marea in mod considerabil nivelul noradrenalinei disponibile in exact aceleasi regiuni ale creierului a confirmat teoria. De fapt, s-a descoperit ca acest medicamentpotenta actiunea unui alt neuro-transmitator chimic, serotonina. In mod logic, s-a descoperit ca acest compus chimic era chiar si mai important in depresii decat noradrenalina. Aparitia imipraminei, primul antidepresiv triciclic, urmat rapid de amitriptilina si apoi de o multime de altele, a schimbat viata a milioane de persoane care sufereau de depresie clinica.

Anii ’60

Continua avansul psihoterapiilor. In anii ’60 si ’70 se dezvolta psihoterapia comportamentala. Psihoterapeutul comportamental nu este interesat de trecutul tau; ceea ce faci acum, pe moment, este tot ce conteaza. El preda tehnici si induce o schimbare in actiuni care sa faca posibila o functionare mai buna. Tehnicile comportamentale s-au dovedit foarte eficiente in tratarea persoanelor suferind de anxietate si prin urmare au un rol si in depresii, cele doua afectuni tinand sa mearga mana in mana.

Psihologii au inceput ulterior sa se concentreze asupra relatiilor dintre actiuni si ganduri. Au admis faptul ca persoanele deprimate tind sa aiba o gandire negativista si au emis ipoteza ca daca le-ar putea schimba felul de a gandi, ar putea fi influentata chiar boala, atat pe moment, cat si pe termen lung. Au avut dreptate.

De:Alex Oros

Terapie de cuplu

Cuplul – Credintele care distrug relatia

In cuplu, munca partenerului cu sine insusi este una individuala; dar necesita o practica efectuata in doi. In spectacolul pe care cuplul si-l ofera de-a lungul existentei sale, fiecare dintre cei doi actori poate interpreta rolul principal sau pe cel secundar, prin rotatie sau cum se inteleg. Important este ca relatia sa functioneze. Dar oare ce ascund culisele ? Ce stachete interne isi astern in cale cei doi?

Adevarul despre reguli

1. Multi parteneri considera ca relatia trebuie sa se desfasoare conform unor reguli batute in cuie, un fel de ISO marital de la care nu ai voie sa te abati sub nici un chip. Odata ce ai gresit prin nerespectarea regulamentului, musai vei fi bestelit, criticat, sanctionat.

Adevarul este ca nu exista reguli clare in iubire. Standardizarea relatiei ar transforma-o intr-un fel de borcan pe care-l supraveghezi tot timpul, mai abitir decat pe butelie, stand cu frica in san sa nu se sparga, sa nu se dechida capacul si sa intre muste in el, sa nu faca floare iubirea pusa la murat dupa reguli cazone.

Fiecare relatie este unica in felul ei, constrangerea nefacand niciodata casa buna cu iubirea. Relatia intre parteneri constituie un sistem viu, in continua desfasurare si organizare. Viata este atat de surprinzatoare incat poate destrama chiar si un regulament perfect. Experienta cuplurilor care au rezistat in timp demonstreaza ca nu rigiditatea a constituit cheia succesului relational, ci adaptabilitatea , capacitatea partenerului de a se plia pe nevoile celuilalt, flexibilitatea in organizare reprezentand intotdeauna strategia castigatoare.

El presupune, ea presupune

2. Multi parteneri cred ca principiul Yin si Yang este definitoriu intr-o relatie, in sensul ca fiecare femeie are in ea ceva masculin si fiecare barbat ceva feminin. Conform acestui principiu, Ea presupune ca El ar trebui s-o inteleaga mai mult, ar trebui sa fie mai sensibil, mai emotiv, sa-i citeasca gandurile – ca dovada a compatibilitatii. Si viceversa . In momentul in care isi dau seama de limitele partenerului, apare dezamagirea, tristetea, fiecare suspectandu-se de incompatibilitate cu celalalt..

Acest “mai “ ridica stacheta in mod inutil in comunicarea dintre parteneri. Pur si simplu exista diferente intre parteneri, diferente culturale, de mediu, familiale, psihologice, dar tocmai in asta consta frumusetea si unicitatea fiecarei povesti de dragoste. Descoperirea celuilalt cu mijloacele tale! Daca partenerul doreste o transformare a celuilalt, o imbunatatire fortata, un Matrix reincarcat al empatiei, va sfarsi prin a avea alaturi doar o persoana “injectata” emotional, precum buzele cu acid hialuronic. Nu poti fi “mai sensibil” peste noapte. Actorii care incearca asa ceva pe scena se numesc cabotini, efortul lor de a mima sensibilitatea mai rau facand rolului interpretat. In viata de zi cu zi este si mai rau, falsitatea in relatie avand un efect de boomerang. El se straduieste sa fie mai sensibil si, cu toate ca nu crede in performanta sa, ii reuseste o data. Ea crede ca el este mai sensibil, dar cand descopera ca nu-i asa, isi dubleaza suferinta. In tot acest timp, desi experienta este autentica, cei doi respira aerul unei mistificari.

Compatibilitatea in cuplu necesita un exercitiu zilnic, reluat cu atentia cuvenita de fiecare data si imbogatit cu experienta acumulata. Astfel, limitele partenerului vor constitui o sursa de noi experiente care sa va imbogateasca relatia si nu sa o saraceasca, iar diferentele – o provocare a propriilor limite.

Unii cred ca…

3. Unii parteneri considera ca relatia lor este incompleta deoarece nu au experienta unui hobby comun. Altii joaca dame impreuna, citesc aceiasi autori, merg la cursuri de inot si dans. Impreuna. Ei, nu. Chestia asta poate sa functioneze precum picatura chinezeasca, erodand subtil parteneriatul.
Unii se pot agata de astfel de detalii crezand cu adevarat ca absolvirea in doi a cursului de ikebana ar duce relatia pe culmile perfectiunii.

Personal, daca pana ieri mi-a placut Cartarescu, dar azi il plasez pe locul 1 in preferintele mele pe Deepak Chopra, asta nu inseamna ca o las singura pe nevasta-mea suferind de nepotrivire de hobby.

4. Unii parteneri ajung sa creada ca relatia este pe duca pentru simplul fapt ca au ajuns sa se certe intre ei. In orice parteneriat se produc tensiuni. Unele sunt marunte, altele sunt percepute ca fiind de nesuportat. Realitatea este ca partenerii fac fata tensiunilor in functie de mecanismele de aparare dezvoltate. Dar si de cum vad lucrurile.

Cearta poate fi vazuta drept:

O discutie = Oamenii vorbesc pe rand, ascultandu-se cu adevarat unul pe celalalt.
O cearta in cuplu = Toata lumea vorbeste, nimeni nu asculta.

O discutie in cuplu = Doi oameni se confrunta cu o problema.
O cearta in cuplu = Doi oameni se confrunta unul cu celalalt.

O discutie in cuplu = Este despre situatia de fata.
O cearta in cuplu = Este rareori cu adevarat despre subiectul disputei.

O discutie in cuplu  = Este despre un subiect important.
O cearta in cuplu = Este rareori despre altceva decat cine are si cine nu are dreptate.

O discutie in cuplu  = Are milioane de motive intemeiate pentru a fi purtata.
O cearta in cuplu =NU exista niciun motiv intemeiat pentru a o avea.

O discutie in cuplu = Poate rezolva o problema.
O cearta in cuplu = Nu rezolva niciodata ceva cu adevarat.

O discutie in cuplu = Se sfarseste atunci cand oamenii se pun de acord in privinta unei solutii.
O cearta in cuplu = Nu se termina, doar asteapta sa fie redeclansata/continuata in urmatoarea cearta.

O discutie in cuplu = Cei care rezolva problema castiga.
O cearta in cuplu = Nu castiga nimeni.

Incheiem acest prim capitol dedicat credintelor limitative intalnite in cadrul cuplului cu concluzia unui poet roman optimist:

“Supararile iubirii
Sunt ca ploile cu soare.
Repezi.
Dar cu cat mai repezi,
Cu atat mai trecatoare.”

 

Psiholog Alex Oros

De:Alex Oros

Terapie de cuplu

Terapie de cuplu. Secretul mariajului fericit

Erau casatoriti de peste 60 de ani. In tot acest timp impartasisera totul… Vorbisera despre tot si despre toate… Nu tinusera nimic secret unul fata de celalalt. Singurul lucru care reprezenta, intr-un fel, o exceptie de la cele de mai sus, era o cutie de pantofi pe care batrana doamna o tinea, undeva, in partea de sus a dulapului ei. Amandoi stiau de aceasta cutie, dar intelegerea era ca el sa deschida cutia doar atunci cand ea ii va cere acest lucru. Asa se face ca, de peste 60 de ani, el nu deschisese niciodata aceasta cutie.

Intr-o zi, femeia s-a imbolnavit. Doctorul le-a comunicat ca este ceva grav. Atunci, femeia i-a spus sotului ca a sosit clipa in care poate deschide cutia de pantofi. Nu mica i-a fost mirarea batranului cand, deschizand capacul cutiei, a descoperit in interior doua papusi crosetate si suma de 95.000 de dolari. “Ce e cu astea?” a intrebat.

“Cand ne-am casatorit, bunica mi-a destainuit secretul unui mariaj fericit. Mi-a spus ca daca vreodata o sa fiu suparata pe tine, sa stau linistita si sa crosetez o papusa.”

Batranelul a fost atat de miscat incat aproape i-au dat lacrimile.
Doar doua papusi erau in cutie. Asta insemna ca… ea a fost suparata pe el doar de doua ori in toti acesti ani de viata!

“Draga mea, a spus el, inteleg ce este cu papusile, dar ce-i cu toti acesti bani? De unde provin ei?”

“Oh, a spus ea, acesti bani i-am facut din vanzarea papusilor.”

Daca aceasta istorie te-a facut sa zambesti, trimite link-ul si prietenilor tai. Poate ca unii se vor apuca de crosetat.

De:Alex Oros

Terapie de cuplu

Antiprimavara relatiei noastre

“Ce dacă vine primăvara, atâta iarnă e în noi, că martie se poate duce cu toţi cocorii înapoi” profetea poetul, infrigurandu-ne cu pesimismul sentimetului inghetat in vinele cuvintelor.

Oare cati dintre noi am reusit sa trecem de iarna asta? Si cati am rezistat, osteniti, intr-o relatie peste care ninge, ninge de nu se mai opreste, ca in povesti, de nu-ti vine sa crezi, ca in povestile de groaza, ca in visele urate, cu oameni de zapada prefacuti in parteneri de viata?

Oare cati dintre noi s-or fi ales cu degeraturi emotionale in asteptarea primaverii salvatoare? Cine stie…
Ca si cum natura ar fi auzit poetul, a luat decizia sa sara peste primavara direct la vara, asa, ca si cum ar putea sa arda etapele. Om reusi si noi sa facem la fel? Sa sarim peste intrebari, peste raspunsuri, peste chinuri si deznadejdii, sa “ne bucuram” ca mai apucam o vara impreuna, asa, ca doi indragostiti, la o mare, la un munte?

Mai apucam sa ne dam jos straiele astea de turturi impaiati cu vasc aducator de fericire sau ne vom tarsai in continuare spre vara, doar -doar se va topi unul dintre noi primul, ca sa scape al doilea? Ia uite ce balta am facut in jurul nostru cu totii! Si cum ne mai place saorma cu de toate! Si cum ne mai place sa ne balacim in propriile zoaie declarand ca, da, primavara asta vom fi mai uscati, mai curati! Ipocrizia noastra nu cunoaste limite, nici emotionale , nici meteorologice. Ne este indiferent cat de cald sau cat de frig ne este, pentru ca pur si simplu am ajuns sa anti-simtim, sa anti-iubim, sa anti-traim. Pur si simplu suntem intr-o profetie a unui poet. In antiprimavara.
Psih. Alex Oros

De:Alex Oros

Terapie de cuplu

De ce suntem singuri
Terapie de cuplu

Suntem singuri pentru ca alegerile noastre au fost gresite. Macar atat putem sa facem, sa recunoastem ca am ales nu cu inima, ci cu ochii. Iar ochii au fost orbiti de stralucirea aurului, de inaltimea tocurilor, de culoarea proaspata a carnii…

Intre timp aurul s-a risipit, nu mai e, a ramas in locul lui un gol, un mare gol cu forma de om.

Ce sa faci cu o forma lipsita de continut? Lipsita de viata, lipsita de iubire.

Ai fi putut alege cu inima, iar inima nu are ochi. Asa ca ai ales cu ochii.

Intre timp tocurile s-au tocit, iar cand pantofii au ajuns la nivelul mocirlei ai realizat ca ai langa tine o fiinta pitica, atat de mica incat ar trebui sa cobori mult, mult, mult, pana la a o-ntelege. Ce sa faci cu un glod?

Ai fi putut alege cu inima, iar inima nu are ochi. Asa ca ai ales cu ochii.

Intre timp carnea s-a/ncretit, s-a ofilit, s-a fleoscait. Ce ar mai fi de spus?

Ai fi putut alege cu inima, iar inima nu are ochi. Asa ca ai ales cu ochii.

In schimb, alegerile facute doar cu inima sunt atat de nebunesti incat deseori te intrebi napadit de regrete:” Unde mi-a fost mintea in momentul ala?”
De asemenea, se spune ca dragostea este oarba, adicatelea ochii n-au nici o vina in chestiunea asta.

De ce suntem singuri?

Este clar ca, undeva, am gresit.

La Rochefoucauld afirma ca toate pasiunile ne fac sa comitem greseli, dar dragostea ne face sa savarsim greselile cele mai ridicole.

Cand te gandesti ca pe pamantul asta sunt miliarde de femei, miliarde de barbati si totusi noi suntem singuri, realizezi ca singuratatea este cea mai ridicola greseala?

Terapie de cuplu 08 mart. 2018

De:Alex Oros

Terapie de cuplu

De ce se imbolnavesc oamenii casatoriti

Paradoxal, multi dintre cei casatoriti se imbolnavesc de neiubire.
Debutul afectiunii este unul insidios, neiubirea evoluand precum un soi de diabet al inimii, fiind semnalata relativ tarziu, prin afirmatii de genul:”Simt ca ne-am indepartat unul de celalalt.”

Oare cum s-a intamplat asta?

S-a intamplat pentru ca oamenilor casatoriti le-a fost afectat, printre altele, simtul vazului. Este usor sa sesizezi departarea dintre doi oameni necasatoriti, da si mai usor, sa observi indepartarea celor casatoriti. Dar ei nu pot vedea asta. Vederea lor este deteriorata de un factor extern -alta, altul – , privirea fiind deviata, cautatura piezisa, cei doi abia mai reusesc sa se uite unul in ochii celuilalt, iar cand reusesc incep sa-si scoata ochii. Si atunci sunt aproape orbi. Dar vederea lor este afectata si din interior, privirea goala exprimand tot atatea cuvinte cat o poza buna.

Le-a fost afectat pipaitul. Nici nu se mai ating. Daramite sa se imbratiseze, sa stea inlantuiti unul de celalalt sau, Doamne fere, sa faca dragoste!

Vorbirea le-a fost afectata, de asemnea. Nu mai reusesc sa schimbe doua-trei vorbe intre ei, cand o fac totul suna aiurea, tonul este strident, se falseaza mai abitir decat la Vocea Romaniei, multi ragusind de-a dreptul la prima ingaimare, refugiul in tacere devenind o Ibiza a reprimarilor conjugale.

Orice ar face partenerul, celalalt stramba din nas, in permanenta, paraca-i miroase, parca-i pute tot ce vine dinspre celalalt, ca si cum simtul mirosului a suferit modificari serioase si nu neaparat in bine.
Sarutarile lor sunt mai acre decat vorbele lor, pupicii devin ascutiti precum spinii de trandafiri, bezelele mai perfide decat absintul.

Pe nesimtite, neiubirea ii transforma in doua papusi de paie, lipsite de vlaga, goale de esenta, de esenta iubirii, dispuse sa ia foc oriunde si oricand, stingandu-se treptat intr-o mare de cenusa.
Ce s-ar mai putea face?

Eu unul i-as sfatui, pentru inceput, sa-si inmoaie cate un deget in huma iubirii incinerate si sa-si atinga tandru si reciproc nasucurile.
De cele mai multe ori, pasarea Phoenix a iubirii isi face culcusul te miri unde…

Psiholog Alex Oros

Terapie de cuplu,iubire 06 mart. 2018

De:Alex Oros

Terapie de cuplu

Iubire, bibelou de portelan

Grija pe care o purtam iubirii, delicateatea si investitia tandra in iubire, poate face diferenta. Diferenta intre a trai implinit, stiind ca ai iubit deplin si a trai pe sponci, baguind pe un teren arid din punct de vedere emotional.
Aceasta grija nu este si nici nu trebuie sa ajunga o greutate.

Intalnesc cupluri care taraie dupa ele iubirea ca pe o povara, oameni frumosi intemnitati in libertate, legati de ghiulea unei relatii lipsite de acel ceva alchimic, acel ceva transformator care sporeste corola de luminii a lumii, cum ar spune poetul. Relatii lipsite de poezie. Pare ciudat, dar toti se inscriu intr-un tipar paradoxal: traind intr-un mediu unde poezia se gaseste din abundenta, atingand maturitatea, acesti oameni ajung sa deteste poezia, excluzand-o din viata lor, platind pentru asta un pret care nu are echivalent in bani.

Odinioara, din cutia de lemn careia i se spunea “radio”, se revarsau la matinal melodii de dragoste. Dar nu izvorul conta, ci esenta mesajului.
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect cu existenţa efemera,
Te regasesc pe-aceeaşi etajera
Pe care te-am lasat acum un an…

Iti multumesc!…
Dar cum?… Ce s-a-ntamplat?…
Ce suflet caritabil te-a pastrat
In lipsa mea,
In lipsa ei,
In lipsa noastra?…
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atata timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?…

Iubire, bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramai pe loc acolo unde esti…
Sa nu te misti…
Si daca ne iubesti –
O!… daca ne iubesti cu-adevarat –
Asteapta-ne la fel inca un an…
Un an macar…
Atat…
Un singur an…
Iubire, bibelou de portelan!…

Sa pretuim iubirea

In cuvinte atat de simple, Minulescu ne invata sa pretuim iubirea. Florin Bogardo a compus o melodie si mesajul a fost transmis mai departe, peste generatii. Ceea ce se cunoaste mai putin, este ca Bogardo a mai compus si alte melodii, unele fiind interzise. Un astfel de exemplu este cel de mai jos:

Orice om pe care nu pot sa-l iubesc este pentru mine
Un izvor de adanca tristete.
Orice om pe care l-am iubit si nu pot sa-l mai iubesc,
inseamna pentru mine un pas spre moarte.
Atunci cand n-am sa mai pot iubi pe nimeni, am sa mor.
Voi, cei care stiti ca meritati dragostea mea, aveti grija
sa nu ma ucideti.
Geo Bogza

Ce au vrut sa ne transmita peste generatii poetul si cantaretul? Ce avertisment se ascunde in simpla poezie?
Poate ca, fara iubire, nu am fi tocmai morti, dar nici vii nu prea am fi.

Psih. Alex Oros

03 mart. 2018

De:Alex Oros

Depresie

Terapia depresiei – afectiunea psihica a secolului XXI

Terapia depresiei presupune, pentru inceput, identificarea simptomelor care caracterizeaza aceasta afectiune. Depresia… Lucruri care pana mai ieri iti faceau placere, nu mai prezinta nici o atractie; actiuni pe care le executai fara nici o problema par din ce in ce mai dificil de intreprins. Aproape toate initiativele dispar, lipsa motivatiei conducand la amanarea majoritatii proiectelor aflate in derulare si chiar la incetarea lor. Intalnirile cu prietenii se raresc, discutiile cu acestia devin oarecum monotone, sterile, lipsite de consistenta bucuriei contactului social. Incet, incet, culorile vietii devin cenusii. Conform informatiilor furnizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, depresia este o boala extrem de frecventa. Aceasta afecteaza aproximativ 121 de milioane de oameni in intreaga lume. Prevalenta acestei tulburari este inalta: una din sapte persoane va suferi un episod depresiv pe parcursul vietii. Citeste mai mult „Terapia depresiei – afectiunea psihica a secolului XXI”