De:Alex Oros

Terapie de cuplu

Terapie de cuplu

Suntem singuri pentru ca alegerile noastre au fost gresite. Macar atat putem sa facem, sa recunoastem ca am ales nu cu inima, ci cu ochii. Iar ochii au fost orbiti de stralucirea aurului, de inaltimea tocurilor, de culoarea proaspata a carnii…

Intre timp aurul s-a risipit, nu mai e, a ramas in locul lui un gol, un mare gol cu forma de om.

Ce sa faci cu o forma lipsita de continut? Lipsita de viata, lipsita de iubire.

Ai fi putut alege cu inima, iar inima nu are ochi. Asa ca ai ales cu ochii.

Intre timp tocurile s-au tocit, iar cand pantofii au ajuns la nivelul mocirlei ai realizat ca ai langa tine o fiinta pitica, atat de mica incat ar trebui sa cobori mult, mult, mult, pana la a o-ntelege. Ce sa faci cu un glod?

Ai fi putut alege cu inima, iar inima nu are ochi. Asa ca ai ales cu ochii.

Intre timp carnea s-a/ncretit, s-a ofilit, s-a fleoscait. Ce ar mai fi de spus?

Ai fi putut alege cu inima, iar inima nu are ochi. Asa ca ai ales cu ochii.

In schimb, alegerile facute doar cu inima sunt atat de nebunesti incat deseori te intrebi napadit de regrete:” Unde mi-a fost mintea in momentul ala?”
De asemenea, se spune ca dragostea este oarba, adicatelea ochii n-au nici o vina in chestiunea asta.

De ce suntem singuri?

Este clar ca, undeva, am gresit.

La Rochefoucauld afirma ca toate pasiunile ne fac sa comitem greseli, dar dragostea ne face sa savarsim greselile cele mai ridicole.

Cand te gandesti ca pe pamantul asta sunt miliarde de femei, miliarde de barbati si totusi noi suntem singuri, realizezi ca singuratatea este cea mai ridicola greseala?