Terapia Depresiei

Ce sa nu  faci cand esti in depresie

Primul lucru pe care nu trebuie sa-l faci daca te suspectezi  a fi in depresie este sa te culci pe-o parte, ignorand semnalele. Nici sa o tii langa ca esti in depresie nu este ok doar pentru ca te simti trista intr-o zi.

Cel mai corect ar fi si sa verifici acest aspect. Poti s-o faci citind materialele de pe site sau sa iti faci o programare.

Nu consuma mai mult alcool decat ca de obicei pentru a face fata dificultatilor

Ca psiholog, recomand renuntarea complet la alcool in timpul terapiei. Dar sa presupunem ca obisnuiesti sa bei cate un pahar la masa. Poate fi un ritual sanatos in anumite cazuri. Insa… daca depasesti masura, intri in jocul amagitor al ingerarii de alcool. Faptul ca te ametesti nu inseamna ca vei produce o schimbare in viata ta! Din contra. Adaugi o problema!

In depresie nu manca mai mult decat ca de obicei

Faptul ca mananci mai multa inghetata sau ciocolata atunci cand esti suparata, nu schimba cu nimic situatia. Apetitul poate creste in depresie – tot asa cum poate scadea – si te trezesti dupa cateva luni si depresiva si cu rochia stramta. Adica mai rau decat la inceput!

Sa nu renunti la medicatie

Foarte multe persoane fac aceasta greseala sustinand ca medicul le-a dat pastille de care nu au nevoie, care -i adoarme, care-i transforma in zombi. Nu uita ca medicul este pregatit special pentru asta si are in spate experienta, studii si cercetari stiintifice argumentate. Nu renunta la medicatie decat daca te-ai consultat cu medicul tau.

Sa nu renunti la terapie

O sa spui :”Bine, tu esti psiholog, normal ca imi recomanzi asta.” Lucrurile nu sunt atat de simple. Oricine care citeste doar reviste si ziare, poate aprecia ca depresia nu e cine stie ce boala… Mai ales daca te ajuta si zodia… Daca treci insa la lecturi serioase, vei constata ca este o patologie care se lupta pentru locul 1 mondial cu Covidul si cu bolile de inima. A naibii competitie! Ca si medicul, psihologul este un profesionist care intervine specific in cazurile de depresie.

Sa nu renunti prematur la terapie

Pai, da! Sa renunti la terapie inseamna in primul rand sa nu incepi terapia deloc. Sa renunti prematur inseamna sa renunti pe parcursul terapiei, inainte cu mult de a termina terapia. Adica, dupa cateva sedinte, sa iti spui ca ai inteles totul si ca absolut totul este in regula: cerul senin, trandafirii roz si marea albastra. Daca vrei sa eviti o recadere – ups! asta trebuie s-o discuti cu terapeutul tau – cel mai corect ar fi sa urmezi terapia pana la capat.

Sa nu iti iei concedii multiple

Daca nu urmezi o terapie, a-ti lua concediu inseamna a-ti irosi timpul absolut degeaba. Iti vei risipi zilele libere in zadar, asteptand sa-ti reintri in forma, sa gandesti mai clar, sa fii mai vessela, sa ai mai multa energie. Si, ce sa vezi!? Dupa terminarea concediului nu se intampla nimic din toate acestea… Iti mai iei un concediu, sperand ca esti la un pas de redresare fizica si psihica, dar rezultatele vor fi dezamagitoare. Pentru ca lipsa medicatiei si/sau psihoterapiei nu face altceva decat sa lase depresia sa se dezvolte in largul ei.

Nu lua decizii pentru viitor cand te afli in depresie

Depresia este o afectiune care are implicatii atat in plan personal, cat si in plan social. Daca lucrurile ar evolua in bine ar fi ok, dar … in cazul depresiei deciziile sunt luate, in cele mai multe cazuri, intr-un fel care afecteaza in mod negativ ambele planuri. Unele decizii pot duce la dezamagiri profunde. Exemple pot fi decizii indreptate catre achizitii importante, renuntarea la serviciu, casatoria.

Tratamentul depresiei cu lumina

Tratamentul depresiei implica, mai ales in cazul depresiilor sezoniere, recurgerea la adjuvante. Luminozitatea ambianta si alternanta ei diurnal si sezoniera au fost implicate in variatiile de dispozitie si in aparitia tulburararilor depresive specific.

Pentru intelegerea mecanismelor au fost emise diferite ipoteze si diferite tratamente cu lampi care produc lumina. Dar nu orice tip de lumina, ci puternica, intense, asemanatoare cu cea a luminii solare.

Ideea de a folosi lumina pentru tratamentul depresiei a aparut inca din 1989, Canadian Journal of psychiatry publicand un articol in aceasta privinta.

Studii mai recente, din 2008, au abordat de asemenea tratamentul depresiei prin luminoterapie. Au fost analizate trei directii.

Comparatiile de eficienta a luminoterapiei in depresia sezoniera si in depresia non-sezoniera.

Comparatii despre eficienta luminoterapiei fara antidepresive, cu un placebo – o lumina de intensitate redusa (in depresia sezoniera).

Comparatii de eficienta a luminoterapiei ca tratament adjuvant la un tratament antidepresiv, cu un placebo – o lumina cu intensitate scazuta – in depresia sezoniera.

Studiile primului subgroup au aratat ca luminoterapia a avut o eficienta mai scazuta in depresiile non-sezoniere, comparativ cu depresiile sezoniere.

Studiile celui de-al doilea subgrup au indicat rezultate contradictorii. Trei studii au evidentiat o eficienta superioara a luminoterapiei in raport cu placebo lumina normala, iar patru studii n-au semnalat nicio diferenta.

In fine, patru din cele cinci studii ale subgrupului al treilea au aratat rezultate pozitive.

Pentru autorii studiilor, rezultatele obtinute au furnizat elemente preliminare in favoarea eficientei luminoterapiei ca adjuvant la un tratament antidepresiv…

Tratamentul depresiei prin homeopatie

Homeopatia constituie o abordare complementara in care se confrunta adesea simpatia publicului si ostilitatea profesionistilor non-homeopati. Acestia din urma argumenteaza ca pilulele homeopate nu contin niciun principiu activ in urma dilutiilor care stau la baza producerii lor.

Intr-un articol de specialitate aparut in revista Homepathy, autorii au identificat doua studii controlate randomizate care au examint eficienta homeopatiei in depresie ca diagnostic initial si un studiu despre depresia secundara cu un sindrom de oboseala cronica, precum si alte 50 studii de caz. Nici unul dintre studiile identificate nu corespundea stadardelor actuale de norme metodologice pentru studiile de eficienta. Rarele studii controlate au inclus doar cativa pacienti si rezultatele lor au fost folosite la un nivel redus. Concluziile autorilor au fost ca n-au existat date de pe urma carora sa se traga o concluzie in privinta eficientei homeopatiei in tulburarile depresive.

Identifica depresia in relatia de cuplu

Uneori, depresia isi face aparitia in cuplu fara ca partenerul celui afectat sa-si dea seama de asta.

Printre numerosii factori asociati cu depresia, relatiile interpersonale si competentele sociale ocupa un loc deosebit de important. Ipoteza de la care pleaca psihologii este ca lipsa competentei sociale are un rol determinant in aparitia depresiei.

Competenta sociala reprezinta capacitatea unui individ de a interactiona cu ceilalti, simultan, corespunzator si eficient. Adica, intr-un mod care nu incalca normele, valorile si asteptarile sociale pertinente in contextual interactiunii.

Aceasta conditionare reciproca intre fapte nu e perceputa negative de ceilalti si ajuta astfel persoana sa-si atinga obiectivele vizate.
Persoana depresiva isi evalueaza propriile competente sociale cu mai multe strictete decat o persoana non-depresiva.
Interlocutorii utilizeaza numeroase elemente de intercatiune si de comunicare pentru a aprecia relatia si competentele sociale ale partenerilor lor.

Este cazul compotamenteleor paralingvistice (ritm,voce, pause, frecvente…). Persoanele depresive au caracteristici particulare: vorbesc mai putin, mai lent, cu inflexiuni reduse, ton scazut, pause dese.
Tonul depresivului este mai monoton si e perceput trist sau tensionat, uneori plin de disperare.

Fluxul sonor este, de obicei, intrerupt, ca si cum persoana depresiva nu-si mai poate controla respiratia si vocea, scotand un fel de planset subiacent.
Aceste indicii paralingvistice evidentiaza o stare depresiva.
De asemenea, cu persoanele depresive se dialogheaza mai greu si sunt mai dificl de inteles, fapt care ii poate enerva pe interlocutori.

Depresia in dialog

Dialogurile au si ele o tematica preponderant depresiva si se axeaza mai mult pe starile afective elementare de tip disforic, de zbucium interior sau pe evaluari negative.

Un astfel de exemplu il prezinta cuplul in care unul dintre parteneri este depresiv, acesta fiind adesea perceput cu o agresivitate verbala sporita sim ai putin capabil in rezolvarea problemelor de catre parter/partenera.

In general, persoanele depresive induc mai degraba tristate, negativitate, devalorizare personala. Totodata, depresivul are tendinta sa ofere elemente intime si negative despre ele chiar si in situatii in care asta nu este nici necesar, nici potrivit.

Aceste caracteristice diferite interactionale tind sa favorizeze respingerea persoanelor depresive de catre interlocutorii lor, relatia de cuplu fiind,deseori, cea mai afectata.

Expresia

Expresiile faciale, esentiale in comunicarea in cuplu sunt si ele perturbate. In general, fata persoanelor depresive este mai putin expresiva. Aceasta trasatura este perceputa subiectiv de catre partener, acesta  interpretand toate aceste semne si semnale drept dezinteres fata de subiectul conversatiei.

Pozitia corpului

Pozitia corpului si gesturile depresivilor sunt, de asemenea, oarecum lipsite de naturalete: sunt executate mai putine gesturi care sa sustina dialogul cu partenerul, insa mai multe  gesturi care reflecta starea – se scarpina, isi freaca mainile, isi indoiesc degetele. de asemenea, este frecventa pozitia capului plecat inainte.

Criterii de diagnostic a tulburarii depresive majore

Conform DSM V, criteriile pentru tulburarea depresiva majora sunt:

A. Cinci (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome au fost prezente in cursul aceleiasi
perioade de 2 saptamani si reprezinta o modificare fata de nivelul anterior de functionare;
cel putin unul dintre simptome este fie (1) dispozitie depresiva fie (2) pierderea interesului
sau placerii.

Nu se includ simptome care pot fi in mod evident atribuite unei alte afectiuni
medicale.

1. Dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, fie indicata prin
relatare personala (sentimente de tristete sau vid interior, de lipsa a sperantei), fie
observata de alte persoane ( pare trist).( La copii și adolescenți, dispoziția
poate fi iritabila.)

2. Diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitatile,
cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi (indicata fie prin relatare personala, fie
observata de alte persoane).

3. Scadere ponderala semnificativa involuntara sau crestere în greutate (e.g., o modificare
de peste 5% din greutatea corporala intr-o luna), sau diminuare ori crestere a apetitului
aproape in fiecare zi. ( La copii, se ia în considerare incapacitatea de a atinge
greutatea asteptata.)

4. Insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi.

5. Agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi (observata de alte persoane,
nu doar sentimente subiective de neliniste sau lentoare).

6. Fatigabilitate sau lipsa de energie aproape in fiecare zi.

7. Sentimente de inutilitate sau de vinovație excesiva ori inadecvata (care poate fi deliranta)
aproape in fiecare zi (nu doar autorepros sau vinovatie in legatura cu faptul de a fi
bolnav).

8. Diminuarea capacitatii de gandire sau concentrare ori indecizie, aproape in fiecare zi
(indicata fie prin relatare personala, fie observata de alte persoane).

9. Ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta
fara un plan anume sau tentativa de suicid ori un plan specific pentru comiterea
suicidului.
B. Simptomele cauzeaza suferinta sau deteriorare semnificativa clinic în domeniul social,
profesional sau in alte arii importante de functionare.
C. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substante sau ale unei afectiuni
medicale.

DEPRESIA –  simptome, manifestari

Depresia – simptome si manifestari  reprezinta o prezentare a acestei tulburari care se insinueaza extrem de subtil in viata noastra. Poate tocmai de aceea, merita sa stiti mai multe amanunte despre ea. De ce? Pentru ca,  in timp ce unii oameni merg la medic chiar si pentru o simpla raceala, altii ezita vreme indelungata sa faca acest pas.  In cazul depresiei. Cam la fel se intampla si la noi, prezenta in cabinetul psihologului fiind amanata pana cand omul simte ca… nu mai poate. In cazul depresiei simte ca nu prea mai poate aproape nimic. Iar putinele lucruri si actiuni pe care le mai face sunt lipsite de esenta, de consistenta si bucuria simplei placeri.

Depresia este una dintre cele mai frecvente tulburari intalnita in randul populatiei. Riscul de a dezvolta o tulburare depresiva de-a lungul vietii este de 15%. Conform OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii). In prezent, tulburarea depresiva este a patra cauza de dizabilitate, iar in anul 2020 se preconizeaza ca va ajunge pe locul doi, dupa bolile cardiovasculare.

In datele American Psychiatric Association (2000), incidenta tulburarii depresive majore ar fi de 1 % la barbati si 3 % la femei, varsta medie este de 40 ani pentru ambele sexe, 50 % din cazuri debutand inainte de 40 ani, iar 10 % dupa 60 ani.

SIMPTOMELE IN TERAPIA DEPRESIEI

Depresia se manifesta printr-o simptomatologie caracteristica, tabloul clinic fiind prezentat astfel:

Simptome si manifestari tipice ale tulburarii depresive sunt:

• dispozitie deprimata pentru cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, neinfluentata de circumstante, prezenta continuu cel putin in ultimele doua saptamani
• pierderea interesului sau a placerii in activitati care in mod normal erau placute
• astenie, fatigabilitate.

Simptome aditionale intalnite frecvent in tulburarea depresiva sunt:

• pierderea increderii in sine;
• sentimente de vinovatie, de culpabilitate, de autorepros;
• ganduri recurente de moarte sau sinucidere sau orice comportament de tip suicidar;
• diminuarea capacitatii de concentrare (indecizie, sovaiala);
• modificarea activitatii psihomotorii in sensul agitatiei sau inhibitiei psihomotorii
• tulburari de somn, de exemplu insomnie, hipersomnie, somn superficial, neodihnitor;
• modificari ale apetitului in sensul scaderii sau cresterii poftei de mancare, cu modificari corespunzatoare de greutate (cel putin 5% fata de greutatea din luna precedenta)

Alte simptome intalnite in tulburarea depresiva sunt:

constipatia care este o consecinta a sedentarismului, inhibitiei psihomotorii sau este un efect secundar al antidepresivelor
cefalee accentuata matinal sau in urma unor situatii stresante
dureri osteoarticulare, mai ales la nivelul membrelor inferioare sau la nivelul coloanei dorso-lombare
modificari de instinct sexual cu scaderea marcata a libidoului.

pierderea interesului sau a placerii in activitati in mod normal placute;

lipsa reactiei emotionale la circumstante si evenimente externe placute;
trezirea matinala cu 2 ore mai devreme decat de obicei;
agravarea matinala;
dovezi evidente si obiective de lentoare sau agitatie psihomotorie;
scaderea marcata a apetitului, pierdere in greutate (frecvent definite ca 5% din greutatea corporala sau mai mult, in ultima luna), scaderea marcata a libidoului.

Depresia – DISPOZITIA

Persoana suferinda reclama o dispozitie deprimata, trista, disperata sau ca „fara chef”. Uneori este descrisa ca dispozitie iritabila sau anxioasa.

Dispozitia deprimata din cadrul unui episod depresiv este relatata ca fiind diferita calitativ de tristete sau de doliu.

Exista cazuri in care dispozitia depresiva este negata, dar poate fi evidentiata prin interviu.

Unii pacienti au un prag scazut pentru plans, altii in schimb prezinta o scadere a reactivitatii emotionale. Iar altii pun accentul mai curand pe acuzele somatice (cefalee, dureri epigastrice, dureri precordiale care nu au substrat organic) decat pe descrierea sentimentelor de tristete.

Depresia – PIERDEREA INTERESULUI SAU PLACERII

Sunt aproape intotdeauna prezente, chiar si in absenta dispozitiei depresive. Subiectii relateaza restrangerea sferei de interese, se simt mai putin interesati de hobby-uri, nu mai simt nici o placere pentru activitatile care anterior imbolnavirii erau considerate relaxante, distractive. Pacientii isi pierd interesul atat pentru ambianta cat si pentru propria persoana, inclusiv igiena, tinuta fiind in consecinta neangrijita.

Pacientii depresivi sunt indiferenti fata de orice, chiar si fata de activitatea sexuala, isi pierd interesul erotic, ceea ce duce la mari disfunctionalitati si in final la conflicte maritale. In cazuri extrem de severe, pacientii isi pierd sentimentele fata de partener, fata de copii, asa numita anestezie psihica dureroasa. Bolnavul se plange ca nu se mai poate bucura, induiosa, intrista, ca nu-si mai poate manifesta sentimentele fata de persoane apropiate, pacientul suferind, chiar de o maniera dureroasa, deoarece nu mai poate rezona afectiv. Acestei stari de paralizie emotionala i se pot asocia depersonalizarea, derealizarea.

FATIGABILITATEA, ENERGIA SCAZUTA, EXTENUAREA, SCADEREA RANDAMENTULUI, DIFICULTATI IN INITIEREA UNOR ACTIUNI

Sunt simptome relatate de catre pacientul depresiv cu toate ca activitatile pe care le efectueaza nu necesita multa energie. In episoadele depresive severe, chiar si sarcinile zilnice, cum ar fi spalatul, imbracatul dimineata sau mancatul sunt epuizante si par a necesita un efort considerabil. In formele severe pacientul descrie un sentiment de greutate in membre, ca si cum ar fi de plumb sau ca si cum s-ar deplasa prin apa.

Depresia – APETITUL

Este de obicei redus, majoritatea subiectilor afirma ca se straduiesc sa manance sau, in formele severe acestia descriu mancarea ca fiind fara gust. In formele de depresie atipica apetitul este uneori crescut; pacientii pot dori compulsiv anumite alimente cum sunt dulciurile sau alti hidrati de carbon. Cand modificarile de apetit sunt severe poate fi observata fie o pierdere a greutatii, fie o crestere a acesteia. Hiperfagia, alaturi de bradikinezie pot duce la obezitate si sindrom metabolic. Ambele tipuri de modificare a greutatii pot avea impact asupra imaginii si stimei de sine.

RITMUL SOMN-VEGHE

Este perturbat: cea mai comuna tulburare de somn fiind insomnia. Depresivii au de regula insomnie mediana (se trezesc in cursul noptii si apoi au dificultati in a readormi) sau insomnie terminala, (se trezesc cu cateva ore mai devreme decat este ora obisnuita si nu mai pot readormi). Atunci cand este prezenta si anxietatea, poate sa apara insomnia initiala, de adormire, (pacientul adoarme abea dupa o jumatate de ora, o ora dupa ce se aseaza in pat). In formele de depresie atipica, indivizii pot prezenta hipersomnie nocturna sau diurna.

MODIFICARILE PSIHOMOTORII

Includ agitatia sau lentoarea. Agitatia este rar intalnita in depresie si se manifesta prin incapacitatea de a sta linistit, mersul de colo-colo, frantul mainilor, frecarea tegumentelor, a hainelor sau a altor obiecte, tricotilomanie. O stare de agitatie extrema numita raptus melancolic poate sa apara brusc, la pacientii aparent linistiti.

Lentoarea este considerata unul dintre simptomele principale ale depresiei, manifestandu-se in vorbire, in gandire sau in miscarile corpului. Astfel este prezenta bradilalia, bradipsihia si bradikinezia. Lentoarea psihomotorie poate ajunge la intensitate extrema in cazul episoadelor depresive severe, manifestandu-se prin stupor sau catatonie (in cazul episoadelor depresive cu elemente catatone). In acest caz pacientul este incapabil sa indeplineasca pana si necesitatile primare. Lentoarea psihomotorie poate fi evaluata cu precizie de catre o scala dezvoltata de Daniel Widlocher si colaboratorii sai, scala numita Salpêtrière Retardation Scale.

SENTIMENTUL DE INUTILITATE SAU DE CULPA

Include aprecieri negative asupra propriei valori care nu corespund realitatii sau ruminatii in legatura cu erori minore din trecut. Sentimentul de inutilitate sau de culpa poate fi de intensitate deliranta (cand un individ este convins ca este raspunzator de „nenorocirile” lumii). Pacientul poate prezenta hiperprosexie pentru evenimentele negative ale vietii cu hipoprosexie pentru evenimentele pozitive, alimentandu-si astfel ideile prevalente negative.

IDEILE SUICIDARE

Gandurile de moarte se refera atat la ideile prevalente de inutilitate, cand pacientul nu-si mai gaseste rostul, gasind moartea o solutie posibila si o alternativa rezonabila (fara planuri specifice sau intentionale), cat si la planurile suicidare bine construite (modalitate, loc, timp) cu pregatirea activa a suicidului.

In depresiile de intensitate severa, chiar daca gandurile de suicid sunt permanente, adesea pacientul nu dispune de energia necesara pentru a le duce la bun sfarsit. Perioada cu risc maxim de suicid este perioada initiala a terapiei antidepresive: energia ameliorandu-se mai rapid comparativ cu dispozitia depresiva si ideile prevalente de inutilitate, pacientul este capabil sa duca la bun sfarsit planul sau suicidar.

Multi subiecti acuza deteriorarea capacitatii de a gandi, de a se concentra sau de a lua decizii. Secundar scaderii capacitatii de concentrare a atentiei apare hipomnezia, drept urmare cei care desfasoara activitati intelectuale sunt adesea incapabili sa realizeze performantele anterioare. La elevi, scaderea notelor poate demonstra concentrarea redusa a atentiei. La varstnicii cu episod depresiv major, dificultatile mnezice pot fi acuza principala, ceea ce face posibil stabilirea dignosticului eronat de dementa. Aceste tulburari cognitive se remit dupa tratamentul antidepresiv.

Depresia – TULBURARI ALE INSTINCTULUI SEXUAL

Scaderea dorintei sexuale apare atat la femei cat si la barbati, sub forma de frigiditate, respectiv impotenta; tulburarile pot avea consecinte maritale. Aditional, femeile pot prezenta amenoree. Frecvent, depresia este gresit considerata o consecinta a tulburarilor sexuale, pacientii urmand tratamente hormonale, temporizandu-se astfel tratamentul antidepresiv.

Simptomele somatice de tipul cefalee, dureri abdominale, dureri lombare, plapitatii, dureri genito-urinare, parestezii, etc, apar in cadrul depresiei mascate, dominand tabloul clinic.

DACA TE-AI RECUNOSCUT IN SIMPTOMATOLOGIA DESCRISA MAI SUS, NU INTARZIA SA IEI MASURI !

SANATATEA TA ESTE BUNUL CEL MAI DE PRET.

SUNA-MA LA TELEFON 0724.870.300 !

Depresia clinica vs posedare

Depresia clinica este cea mai neinteleasa dintre toate bolile, insa tendinta noastra actuala de a-i stigmatiza pe cei care sufera de ea nu reprezinta decat o reflectare palida a ceea ce se intampla in trecut. Scrierile de inceput descriu persoanele care se aflau intr-o stare de recluziune extrema, dintre care multi sufereau de depresie clinica probabil, ca fiind… posedati. Acest model demoniac strabate intreaga literatura a Greciei Antice, desi Hipocrate. Care, probabil ca a reprezentat un consortiu medical al vremii, punea accentul pe o abordare mai umanista si mai descriptiva. El a fost primul care a descris „depresia”, o reflectare a faptului ca simptomele sau comportamentele pot fi produse de procese psihologice.

Depresia – putina istorie

Autorii romani si evrei erau in favoarea modelului posedarii in cazul bolilor mintale si acesta apare in Biblie nu doar o data. Pe intregul cuprins al Europei, posedarea si vrajitoria erau explicatiile preferate ale schimbarilor suferite de o persoana in cursul bolii depresive si a altor boli care afecteaza mintea, chiar pana la mijlocul secolului XVIII si in America de Nord chiar pana mai tarziu. Tratamentul era simplu si brutal si era prezentat in Malleus Malleficarum, publicat in 1486.

In Evul Mediu, depresia era privitia ca rezultand de pe urma unui exces al functiilor ficatului, care ar fi condus la acumularea de „bila neagra”.

Depresia in viziunea lui Kraepelin

La sfarsitul secolului XIX, situatia incepe sa se imbunatateasca pentru persoanele care erau tratate in azile. Insa, din descrierile existente, numai cele care erau considerate un pericol pentru societate primeau tratamente. Numai cateva dintre ele ar fi suferit de boli depresive severe, majoritatea suferind de schizofrenie sau handicapuri mintale severe. Un profesor german de psihiatrie, Emil Kraepelin, a fost cel care a prezentat pentru prima oara „modelul medical” al afectiunilor psihologice, chiar la inceputul secolului XX. El admitea ca simptomele psihologice cum ar fi cele ale schizofreniei, maniei si depresiei probabil ca aveau baze fizice, desi pana in acel moment nu erau cunoscute. Acesta a fost un pas urias in directia conceptului potrivit caruia cei care, din cauza simptomelor lor nu pot participa la viata sociala,, erau mai curand bolnavi, decat rai sau degenerati.

Terapia electroconvulsiva

Cam in aceeasi perioada in care scria Kraepelin, Freud si apropiatii lui isi intareau teoria. In sfarsit, cineva scotea la iveala concepte care puteau fi transpuse in tratamente. Freud nu a respins modelul medical al tulburarilor psihologice, el credea ca, in cele din urma, un anumit suport fizicdin creier era raspunzator pentru toate tulburarile mintale. Insa el recunostea, de asemenea, ca procesele psihologice si fiziologice nu pot fi separate; mintea rezida in structura fizica a creierului.

Terapia electroconvulsiva (TEC) a izvorit din observatiile, facute in anii ’30, ca persoanele care sufereau de epilepsie si depresie tindeau sa se bucure de o imbunatitire a starii lor psihice cand treceau prin perioade de atacuri deosebit de frecvente. Conc1uzia evidenta a fost aceea de a le induce atacuri persoanelor care altfel nu le-ar fi avut. Initial, s-a realizat acest lucru prin injectarea unor substante chimice si prin alte masuri, cum ar fi folosirea unor lumini stroboscopice. Cea mai eficienta metoda a fost considerata a fi trecerea unui curent electric intre doi electrozi plasati pe tample.

TEC a dat roade. A fost primul tratament care a insemnat cu adevarat ceva pentru pacientii grav bolnavi care, prin natura simptomelor lor, erau incapabili sa ia parte la orice forma de terapie verbala. Intr-adevar, unele suflete nefericite, care fusesera inchise in azile vreme de ani de zile, au capatat o noua speranta de viata normala.

Antidepresive

Un progres a fost reprezentat de punerea la punct a medicamentelor antidepresive. Primul, iproniazida, era folosit la inceputul anilor ’50 ca medicament antituberculos in marile spitale de ftiziologie ale vremii. Pacientii se dadeau in vant dupa el, deoarece le provoca stari euforice. Insa asistentele nu erau la fel de entuziaste in privinta pacientilor maniaci care se vanturau de colo-colo, tulburandu-le saloanele. Asa incat a incetat utilizarea sa ca antibiotic. Pe de altii parte, cand le era administrat pacientilor depresivi, avea un efect la fel de spectaculos, cel putin in unele cazuri. Astfel s-a nascut prima clasa de antidepresive – Inhibitorii Monoamin-Oxidazei (IMAO).

Imipramina

Apoi, s-a observat ca imipramina, un medicament utilizat pentru tratamentul bolii Parkinson, le ridica moralul pacientilor deprimati care sufereau de parkinson, intr-un mod permanent, care indica faptul ca nu era vorba doar despre un stimulent.

Medicii au observat ca reserpina, un medicament hipotensiv, producea o gama de simptome imposibil de distins fata de cele ale depresiei clinice. Acest medicament actioneaza prin scaderea nivelului unui neurotransmitator chimic, noradrenalina. Medicii au pus observatiile acestea cap la cap si au emis ipoteza ca o lipsa a noradrenalinei in anumite regiuni ale creierului ar putea constitui cauza bolii. Faptul ca imipramina marea in mod considerabil nivelul noradrenalinei disponibile in exact aceleasi regiuni ale creierului a confirmat teoria. De fapt, s-a descoperit ca acest medicamentpotenta actiunea unui alt neuro-transmitator chimic, serotonina. In mod logic, s-a descoperit ca acest compus chimic era chiar si mai important in depresii decat noradrenalina. Aparitia imipraminei, primul antidepresiv triciclic, urmat rapid de amitriptilina si apoi de o multime de altele, a schimbat viata a milioane de persoane care sufereau de depresie clinica.

Anii ’60

Continua avansul psihoterapiilor. In anii ’60 si ’70 se dezvolta psihoterapia comportamentala. Psihoterapeutul comportamental nu este interesat de trecutul tau; ceea ce faci acum, pe moment, este tot ce conteaza. El preda tehnici si induce o schimbare in actiuni care sa faca posibila o functionare mai buna. Tehnicile comportamentale s-au dovedit foarte eficiente in tratarea persoanelor suferind de anxietate si prin urmare au un rol si in depresii, cele doua afectuni tinand sa mearga mana in mana.

Psihologii au inceput ulterior sa se concentreze asupra relatiilor dintre actiuni si ganduri. Au admis faptul ca persoanele deprimate tind sa aiba o gandire negativista si au emis ipoteza ca daca le-ar putea schimba felul de a gandi, ar putea fi influentata chiar boala, atat pe moment, cat si pe termen lung. Au avut dreptate.

Terapia depresiei presupune, pentru inceput, identificarea simptomelor care caracterizeaza aceasta afectiune. Depresia… Lucruri care pana mai ieri iti faceau placere, nu mai prezinta nici o atractie; actiuni pe care le executai fara nici o problema par din ce in ce mai dificil de intreprins. Aproape toate initiativele dispar, lipsa motivatiei conducand la amanarea majoritatii proiectelor aflate in derulare si chiar la incetarea lor. Intalnirile cu prietenii se raresc, discutiile cu acestia devin oarecum monotone, sterile, lipsite de consistenta bucuriei contactului social. Incet, incet, culorile vietii devin cenusii. Conform informatiilor furnizate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, depresia este o boala extrem de frecventa. Aceasta afecteaza aproximativ 121 de milioane de oameni in intreaga lume. Prevalenta acestei tulburari este inalta: una din sapte persoane va suferi un episod depresiv pe parcursul vietii. Citeste mai mult „Terapia depresiei – afectiunea psihica a secolului XXI”